Romane polițiste

  Într-una dintre perioadele în care n-am avut job, am împrumutat de la Institutul Francez niște volume groase, cu foaie subțire și scris mărunt, în care erau adunate romanele lui Gaston Leroux, pe care le-am citit cu plăcere. De curând am găsit la un anticariat „Parfumul Doamnei în negru”, apărută în 1984 la Editura Dacia, în colecția Scorpion, în traducerea Rodicăi Chiriacescu și a Adrianei Sofian. Și am recitit cu plăcere, găsindu-mi afinități cu Leroux, ziarist până să înceapă să scrie romane polițiste, și cu personajul Rouletabille, ziaristul-detectiv pasionat de matematică. „Parfumul Doamnei în negru” continuă povestea din „Misterul camerei galbene”. Evenimentele sunt narate din perspectiva martorului la evenimente, la persoana întâ, Sainclair, prietenul lui Rouletabille. Personajele sunt Darzac și soția sa, Mathilde, Doamna în negru, mama lui Rouletabille pe care îl credea mort. În carte are loc reîntâlnirea și recunoașterea. Ea este fiica omului de știință Stangerson ...

  „Investigația” lui Stanislaw Lem, pe care am primit-o electronic și am citit-o pe kindle, e roman polițist, dacă pretindem că orice carte în care apare un polițist care cercetează o infracțiune este un astfel de roman. Și nu e, dacă dorim ca în poveste să găsim un mobil și răufăcătorul să fie prins la final, iar ceea ce primim este o incursiune prin dilemele ființei umane în încercarea de a se racorda la realitate. Vegheați de portretul reginei Victoria, cinci bărbați discută, în biroul inspectorului-șef Sheppard, despre cazul misterios al dispariției unor cadavre. Printre morți: un docher, un bețiv, o femeie nebună, un muncitor la o distilerie. Cauza morții: intoxicare cu gaz de iluminat, o boală tropicală, un cancer, un accident de mașină. Nimic nu pare a-i lega pe morți unul de altul. Dr. Sciss, unul dintre cei cinci, arată că metodele clasice de investigație – colectarea dovezilor și căutarea motivelor – au dat greș, de aceea a apelat la metoda statistică de investigare. El r...

  Am terminat aseară de citit o povestire din London Noir. Am savurat-o, deși nu e genul clasic de narațiune polițistă, în care anchetatorul urmărește diverse piste pentru ca în final să descopere criminalul, gen care mie îmi place cel mai mult. În „Reconstruction” de Liza Cody, uciderea unei adolescente este prezentată inedit, prin vocea colegei care va juca rolul victimei la reconstituire. Nevoită să îmbrace haine care nu sunt pe gustul ei, similare celor ale victimei, adolescenta, care nu este numită, este încântată la început de faptul că se află în lumina reflectoarelor, fie și cu prețul vieții colegei de care nu era foarte apropiată, dar pe care se preface că o regretă, pentru a da bine în ochii celorlalți. Reconstituirea e un prilej de a pătrunde în mintea acestei fete din clasa a de mijloc, de a vorbi despre relațiile cu mama, cu prietena ei cea mai bună, dar și despre visele și dorințele care o bântuie. Dacă la început distanța dintre victimă și cea care îi joacă rolul est...

  Acum câteva zile, în apropierea stației de la Academia Militară, doi bărbați împingeau o mașină. Avea un număr cu UFO și era o Dacie 1300. Acțiunea cărții polițiste pe care tocmai am terminat-o de citit („Enigmă pe autostradă”, nr. 34, Editura Junimea, 1980), se desfășoară într-o vreme în care în România nu existau mașini autohtone. Îmi place să merg prin anticariate și să caut cărți polițiste vechi, românești sau străine, pentru că mă interesează cum se raportau autorii la locurile și vremurile pe care le trăiau și cum percep eu azi acele locuri și acele vremuri. „Enigmă pe autostradă” debutează cu o șosea pe care se întinde o pată ce ar fi putut fi de sânge, care, imediat după ce este observată, este spălată de o ploaie torențială. Excelent început! Milițienii nu aveau aproape niciun indiciu de la care să pornească. Întotdeauna când citesc un roman polițist, o fac lent și îmi ofer răgazuri de a-mi imagina cum va continua ancheta. De data aceasta, nu am ghicit. Mi s-a părut amuz...